Riscul divortului se extinde de la un cuplu catre rude si prieteni, in primul rand, dar si la persoane cu care acesta are legaturi mai putin evidente, spune James H. Fowler, profesor la Universitatea din California.

Cercetarile au evaluat influenta divortului asupra relatiilor de cuplu ale fratilor sau surorilor. Persoanele care au un frate sau o sora care a divortat, au cu 22% mai multe sanse de a rupe relatia de cuplu, comparativ cu persoanele care nu au frati sau surori divortate. „Am descoperit ca atunci cand fratii divorteaza, faptul tinde sa se extinda”, a spus Fowler.

Studiul a aratat insa ca influenta prietenilor de familie este mai mare decat aceea a fratilor. Decizia unui cuplu de a se desparti poate determina o decizie similara a unui cuplu de prieteni si chiar a unui cuplu de prieteni ai prietenilor. „Unii oameni pot sa fie purtatori ai bolii, fara sa arate simptomele”, a spus profesorul Fowler.

Cercetarile au demonstrat de asemenea efectul influentei in lant. Un om care urmeaza sa divorteze i se confeseaza unui prieten despre ceea ce i se intampla. Prietenul nu este influentat ?i nu divorteaza, insa ii povesteste, la randul lui, unui alt prieten despre ceea ce i s-a intamplat celui dintai, influentandu-l pe acest al treilea prieten sa rupa relatia de cuplu.

Potrivit studiului, un om care are colegi de munca divortati are un risc cu 55% mai mare de a divorta, comparativ cu aceia care lucreaza impreuna cu persoane care au relatii de cuplu stabile. „Ne putem gandi la o contaminare obisnuita cu o simpla raceala. Iei virusul si este probabil sa il dai si altora. Lucrul acesta nu este valabil doar in cazul virusilor. Este valabil pentru o multime de comportamente sociale”, a declarat profesorul Fowler.

Impactul divortului unui cuplu asupra vietii de familie a altor cupluri a fost explicat prin faptul ca atunci cand o persoana ii expune unui prieten sau coleg motivele pentru care divorteaza, prietenul sau colegul incepe sa se gandeasca la randul sau la beneficiile pe care le poate aduce divortul. In plus, riscul de influentare inspre divort este cu atat mai mare cu cat divortul a devenit o realitate sociala acceptabila, de?i doar cu trei decenii in urma era considerat un subiect tabu.

Puterea de influenta a cuplurilor divortate asupra altor cupluri scade insa in cazurile in care acestea din urma au copii.

Studiul a fost realizat de cercetatori de la Universitatea din California in colaborare cu specialisti de la Universitatea Harvard si Universitatea Brown si a avut in atentie 5.000 de persoane.

Este o cifra intunecata”, spune Jennifer Baker, persoana pe nedrept creditata ca fiind initiatoarea statisticii. Incriminata acum ca o legenda urbana, cifra a fost folosita inainte ca Baker sa o promoveze, in calitate de director de programe si terapii pentru familie si mariaj. Ea afirma ca in studii ar trebui urmarite tendinte, cohorte, grupuri specifice, proiecte speciale si nu doar informatii din media cu metode sau surse indoielnice.

Cunoscuta expresie „La bine” (si la greu) este titlul cartii lui Tara Parker-Pope, reporter al The New York Times. Ridiculizand statistica de 50%, ea ofera informatii potrivit carora „stabilitatea maritala s-a imbunatatit cu fiecare deceniu”. Ca exemplu sunt oferite cifrele privitoare la absolventii de facultate. Din cuplurile casatorite in anii 70, 23% divortau zece ani mai tarziu. In schimb cuplurile casatorite in anii 90 au avut o rata a divortului in anul 2000 de doar 16%.

O alta perspectiva este oferita de Wharton School din cadrul University of Pennsylvania. Studiul abordeaza varsta partenerilor la momentul casatoriei. Astfel, in anii 80, absolventii de facultate care aveau de la 26 de ani in sus erau inca in mariaj 20 de ani mai tarziu in proportie de 81%. In timp ce tinerii casatoriti sub 26 de ani au reusit doar in proportie de 65%. In cazul celor fara studii, doar 49% casatoriti tineri au rezistat in urmatorii 20 de ani.
Ceea ce ingrijoreaza insa este faptul ca oamenii mai putin educati si cu venituri mai mici au un risc mai mare de divort. Motivul principal pare a fi incapacitatea in fata problemelor, data de resursele limitate. Donald Hughes, autorul cartii Adevarul despre divort afirma ca „in biserici, oamenii au o superstitie potrivit careia religia ii va feri de asa ceva, insa sunt vulnerabili acelorasi probleme ca si ceilalti oameni. In plus, le lipsesc anumite deprinderi relationale. A fi un crestin nascut din nou nu e un talisman care te fereste de rau.” Autorul pretinde ca 90% dintre divorturile in cuplurile de crestini convertiti au loc dupa convertirea acestora.

Parker-Pope considera ca mitul de 50% persista pentru ca este folosit de politicienii de ambele tabere. Social conservatoriicheama la politici pentru familie in tip ce liberalii preseaza necesitatea fondurilor pentru familiile monoparentale. Riscul cel mai mare, afirma Parker-Pope, este ca, indiferent de politica, oamenii sa ajunga sa-si implineasca propria profetie. Astfel, atunci cand intamplina dificultati in familie, ei sunt deja convinsi ca nu fac exceptie de la regula.

sursa: semneletimpului

Parintii nu sunt constienti de pericolul pe care il presupune accesul copiilor la pornografia online. Studiul a relevat ca doua treimi dintre copii nu au discutat niciodata cu parintii lor despre acest subiect. Multi dintre parinti nu stiu sa foloseasca computerul la fel de bine ca proprii copii si nu au nicio idee despre posibilitatile de a limita accesul acestora la un anumit gen de site-uri.

Un procent de 70% dintre copiii-respondenti au marturisit ca nu intretinut inca relatii sexuale, prima lor experienta in acest sens constand din accesarea unor site-uri de profil, pe internet.

Specialistii avertizeaza ca accesul tot mai u?or al copiilor cu varste foarte mici la site-uri cu continut porno da nastere unei „bombe” care va exploda odata cu trecerea timpului. Copiii de azi, care acceseaza site-uri porno, vor avea mai tarziu probleme in relatia de cuplu. Astfel de copiii comporta un risc sporit de a deveni agresori si de a comite violuri. „Exista dovezi convingatoare ca pornografia are efecte negative asupra indivizilor si asupra comunitatilor”, a declarat Michael Flood, sociolog.

Nu orice copil care acceseaza site-uri porno va deveni un violator, dar riscul ca acest lucru sa se intample este mai mare, crede Flood, in opinia caruia pornografia prezinta sexul intr-o perspectiva nerealista. Relatiile sexuale sunt lipsite de dimensiunea dragostei, a nevoii de intimitate, a romantismului.

Pornografia naste dependente mai puternice decat drogurile sau alcoolul, a declarat John Woods, specialist in terapie pentru persoanele cu dependente sexuale.

CNA trimitea, in 2009, o scrisoare de atentionare catre postul Minimax TV, din Cehia, in care atragea atentia asupra faptului ca in desenul animat Semnele de nastere ale printesei, o fata de imparat se dezbraca si ajungea in pat cu doi dintre pretendentii sai. In 2008, CNA atentiona postul AXN ca a difuzat la ore de maxima audienta clipuri animate cu un extraterestru care se masturba.

Mai multi copii de clasa I, de la scolile din Stockholm, au fost implicati, in 2005, intr-un proiect condus de Institutul Dramatic din Stockholm, fiind obligati sa asculte, cu detalii pornografice, o povestire in care doua fetite de varsta prescolara intretineau un raport sexual oral. Proiectul trebuia sa ii initieze pe copii in cunoasterea sexualitatii umane.

„Copiii imita adesea ceea ce au vazut, au citit sau au auzit. Studiile au aratat faptul ca micutii expusi oricarei forme de pornografie pot fi «tentati» sa manifeste un comportament sexual fata de alti copii mai mici sau mai vulnerabili”, noteaza acasa.ro.

sursa: semneletimpului.ro

Mai mult, a scazut si limita de varsta a fetelor care nasc inainte de majorat. Un caz care a socat intreaga tara a fost al unei fete de 14 ani, din Brasov, care se prostitua si a fost infectata cu HIV. In septembrie 2008, minora a nascut prematur un baietel, infectat, la randul lui, cu HIV.

In august 2008, o fetita de 13 ani din Prahova si iubitul ei de 16 ani au devenit parintii unui baitel. In aceeasi luna, o adolescenta de 16 ani dintr-o comuna brasoveana, a nascut siamezi dupa ce a avut o relatie sexuala cu varul sau primar.

In 2007, presa a scris despre cazul unei minore de 13 ani, din Codlea, care a nascut intr-un centru de plasament. Tatal bebelusului, un adolescent de 15 ani, era si el internat in acelasi centru.

In ianuarie 2007, reprezentantii Directiei pentru Protectia Copilului Buzau, ajutati de un pluton de mascati, au descins in comunitatea de rromi din Ramnicelu, pentru a ridica doua minore insarcinate. Una dintre fete, in varsta de 12 ani, era insarcinata in luna a noua, iar cealalta, de 13 ani, era insarcinata in luna a saptea.

Imbracata pe alocuri, acoperind strategic. Mulat si provocator. Decoltat. Topless. Nudism.

Nu toti au curajul sa faca plaja fara costum de baie, dar multi iti vor spune ca e perfect normal sa fii provocator la o petrecere. E un fel de-a fi potrivit cu circumstantele, incadrare in context. Apoi, nivelurile ne omoara. „Mai bine” este multumitor fata de „foarte bun, perfect”. Suntem mai sus decat ceva jalnic, suntem in regula.

Adevarata problema este ca am ramas „topless” la nivel de ideal. Nu ne raportam la partea cea mai buna a dilemei, pozitiva, top, ci la cat de jos. Am renuntat sa privim viata ca fiind abdicare de la 100%, ci realizare peste 0%.

„Bine ca nu e goala!” „Macar face sex numai in cadru unei relatii stabile. Sau nu e homosexual…” Se poate si mai rau.
Pentru cei care stiu engleza, as exprima astfel: suntem „topless” (fara partea de sus), adica „downful” (plini de jos-nicie). Insa de la ideal in jos, nu mai conteaza nimic.

Treptele nedesavarsirii sunt o iluzie pentru cei care au abdicat de la „the best”(cel mai bun). Gainile se bucura cand se ridica usor de la pamant, uitand ca pasarile au fost create sa zboare…

Cosmin Vlahopol – Majesty.ro

Foarte multi autori care au abordat creativitatea dintr-un punct de vedere psihanalitic au luat in considerare importanta depasirii unor complexe personale in folosirea deplina a potentialului creativ. Adler de pilda reduce motivatia creativitatii doar la cunoasterea complexului de inferioritate.

Din punct de vedere psihanalitic, dar non-freudian, complexul se defineste ca un segment de conduita alcatuit din tendinte, reprezentari, afecte, care este decupat din Eul constient. Complexul este un obstacol in calea independentei si libertatii unui individ, o parte a personalitatii care functioneaza anormal fata de ansamblul coerent al personalitatii, un segment de comportament non-integrat. Cineva poate realiza ca are un complex (sau mai multe), ori mai bine zis simptomele unui complex, atunci cand o stare de inhibitie il impiedica in anumite situatii sa reactioneze adaptat si eficient. Ceea ce il impiedica poate fi o reactie stereotipa care nu are acordul voluntar al persoanei, care se manifesta prin sentimente si reactii fizice cum ar fi jena, rusine, imposibilitatea de a vorbi, dorinta de a fugi. Atunci cand ceilalti percep reactiile individului ca inadecvate, excesive, repetitive, de fapt individul nu are constiinta unei nereguli, a unui fapt anormal, el considerand ca se comporta obiectiv, conform personalitatii lui. Necunoasterea complexelor personale este totala atunci cand persoana isi construieste un sistem propriu de aparare.

Se considera ca acele complexe care sunt cele mai susceptibile sa intervina si sa blocheze demersul creativ sunt: complexul de nesiguranta sau de insecuritate, complexul castrarii sau al afirmarii de sine in plan sexual, complexul de vinovatie, complexul de inferioritate.

Sentimentul de siguranta, de securitate este deosebit de important in dezvoltarea normala a unui copil. Sentimentele de securitate se bazeaza pe stabilitatea universului copilului din primii ani de viata, iar dragostea materna este unul din factorii de baza ai sentimentului de securitate. Atunci cand o persoana si-a dezvoltat acest complex, simptomele prin care acesta se exprima sunt hiperemotivitate, lipsa de incredere in altii si in viata, impresia de pericol iminent, de nedepasit. Toate acestea conduc la accese de anxietate, fobii, conduite de evitare, tulburari psihosomatice, securitatea devine valoarea suprema a vietii. De asemenea, individul are o conceptie negativa si pesimista asupra vietii, de renuntare, sau dimpotriva insecuritatea se poate transforma in gust pentru riscuri extreme, in sfidarea permanenta a mortii. Carl Rogers admite printre premisele interioare ale creativitatii, existenta securitatii psihice alaturi de libertatea psihica. In opinia lui Rogers securitatea psihica se poate obtine prin trei procese: acceptarea neconditionata a individului, a valorilor sale, acordandu-i incredere deplina; astfel individul poate deveni mai putin rigid si se poate actualiza in mod spontan; crearea unei atmosfere care sa nu permita patrunderea unei aprecieri valorice exterioare. O apreciere critica provoaca nesiguranta individului il impinge spre o atitudine defensiva, limitand astfel sfera sa perceptiva, in timp ce intr-o atmosfera eliberata de critica, individul va apela din nou la etaloanele sale valorice interne. Ultima conditie necesara securitatii psihice o constituie siguranta individului ca este inteles. Individul stie ca este acceptat ca atare si in acest fel el se va deprinde sa-si dezvaluie Eul sau real si sa-si structureze relatiile cu mediul inconjurator.

Complexul castrarii sau al afirmarii de sine in plan sexual se refera in acest caz la dificultatea individului de a se afirma personal, responsabil si autonom in plan sexual, cel mai adesea datorita parintilor. Un parinte castrator impiedica dezvoltarea naturala sexuala a copilului daca ii impune, in cazul fetei un ideal ireal de puritate si blandete feminina, iar in cazul baiatului, sa-si infraneze manifestarile de virilitate. Cum se rasfrange asupra individului dezvoltarea acestui complex si mai ales cum afecteaza capacitatile si modul de exprimare creativa a acestuia? Sentimentele manifestate de acel individ sunt stingerea spontaneitatii, lipsa initiativei personale, dependenta totala, anxietate in afirmarea de sine, puternice sentimente de vinovatie, infantilizarea pe care parintii castratori o produc asupra copilului soldandu-se cu reducerea dinamismului Eului acestuia. O persoana care are acest complex poate fi timida, poate sa experimenteze, in tot ceea ce intreprinde, teama ca acel lucru sa fie gresit, sa displaca celorlalti, este pasiv si prefera sa fie condus, dependent de vointa altora. De asemenea in formele compensate se intalnesc personalitatile hiperautoritate, rigide care cauta sa-si compenseze slabiciunea Eului printr-un statut social ridicat. Intr-o forma supracompensata persoana manifesta agresivitate, tendinte sadice, nu stie sa se afirme decat producand suferinta, avand un comportament violent mai ales fata de imaginile autoritatii sau fata de acele structuri sociale care constrang realizarea dorintelor egoiste.
Complexul de vinovatie este abordat de mai multi autori asociat cu complexul „esecului”.

O persoana care si-a dezvoltat un complex de vinovatie este incapabil sa-si asume o responsabilitate reala; atunci cand aceasta persoana comite o eroare, aceasta persoana se simte obligata sa se autopedepseasca, pedeapsa pe care crede ca o merita fiind implacabila si permanenta. Persoana manifesta anxietate si lipsa spontaneitatii in actele sale deoarece ii este frica sa-si asume responsabilitatea pentru consecintele unui asemenea act spontan, are intotdeauna grija sa planuiasca totul, sa prevada pentru a evita tot ce-ar putea sa se intample rau. Persoana se culpabilizeaza atunci cand se odihneste, cand are dreptul la o clipa de repaos considerand ca nu merita sa se odihneasca pentru ca are o datorie de indeplinit, astfel incat isi interzice orice distractie, orice libertate a Eului, orice drept la fericire. Supra-Eul sufoca constiinta morala normala; orice nenorocire este considerata drept o pedeapsa divina meritata, individul se simte in permanenta judecat aspru, chiar daca este vorba doar de o simpla privire.

Acest complex nu are de-a face cu nivelele de inteligenta al persoanei. Intr-o forma mai putin grava, complexul de vinovatie se manifesta prin sentimentul de a nu fi in regula in pofida eforturilor depuse, individul are o teama puternica, fara baza reala de a nu gresi, are tendinta de a se justifica exagerat, are nevoie de acordul celorlalti, sa fie absolvit de greselile personale si prin aceasta sa-i fie satisfacute nevoile de recunoastere, de aprobare. Orice esec este intensificat si dramatizat. Individul se autofrustreaza de orice placere mai intima, isi neaga aceste nevoi sau le insoteste in satisfacerea lor de durere. Intr-o forma agravata, complexul de culpabilitate ia in stapanire intr-atat persoana incat frica se transforma intr-o fobie generalizata, nemultumirea cronica de sine a persoanei afecteaza grav tot ceea ce planifica si intreprinde aceasta.

Atunci cand un individ manifesta complexul de inferioritate, el se socoteste inferior in raport cu altii, este timid, timiditatea fiind deseori insotita de frica de a fi ridicol. Are dificultati in a se exprima, manifesta jena sociala, o hipertrofiere a sensibilitatii, se simte incapabil, este convins ca va avea un esec si ca toata lumea va rade de el. Datorita acestor convingeri rezulta sentimente de frica de a nu esua in tot ceea ce intreprinde, trac, tendinta de a se izola pentru a se ascunde privirilor potential batjocoritoare ale celorlalti, dorinta de a evita tot ceea ce inseamna examen, incercare, mod de a se evidentia. Individul se resemneaza sa ramana in conditia sa de inferioritate, ajungand de cele mai multe ori la depresie. Cel ce se simte inferior considera ca nu va placea niciodata nimanui, ca nu va reusi in nimic si nu va avea niciodata sansa sa fie apreciat. Cel care sufera de un complex de inferioritate isi blocheaza sansa de a-si trai creator viata, in toate aspectele sale.
Autor: Psiholog Iulia Florea

sursa:www.psiholife.ro

Nu va lasati inselati!!! Folosirea prezervativului nu este SIGURA! Chiar daca reclamele sugereaza acest lucru:

In raspuns la un nou studiu care demonstreaza eficienta educatiei la abstinenta pentru adolescenti, Family Research Council deplange respingerea de catre guvern a programelor care urmaresc sa ii educe in acest sens pe adolescentii din Statele Unite. Consiliul a dat o declaratie luni, 1 februarie 2010, dupa publicarea unui studiu realizat de John si Loretta Jemmott de la Universitatea din Pennsylvania, Geoffrey Fong de la Universitatea din Waterloo, si Institutul Ontario pentru Cercetari privind Cancerul din Waterloo, Ontario.

Tony Perkins, presedintele Consiliului, a explicat ca studiul “ne spune clar ca este nevoie in randul adolescentilor de educatie la abstinenta, si nu de promovarea comportamentului sexual de mare risc”. “Studiul raporteaza ca educatia la abstinenta a redus cu succes implicarea in relatii sexuale in randul elevilor afro-americani din clasele a sasea si a saptea”, a adaugat el. “In lumina acestui studiu si a altora aratand beneficiile pozitive pentru sanatate ale educatiei la abstinenta, este regretabil faptul ca acest Congres si aceasta administratie au eliminat educatia la abstinenta”. In schimb, a aratat el, au favorizat “programe de educatie sexuala care sustin comportamentul sexual de mare risc” si “copiii si adolescentii sunt cei care sufera consecintele”.

Presedintele Consiliului a relatat ca “in ciuda unei enorme sume de bani orientate spre programe complexe de educatie sexuala care dateaza cu mult dinaintea programelor de educatie la abstinenta”, datele Centrului pentru Controlul Bolilor arata ca “un alarmant procent de 40% dintre fetele adolescente care sunt active din punct de vedere sexual sunt infectate” cu o boala transmisibila sexual. “Guvernul nu promoveaza consumul de droguri sau de alcool la minori, si nu ar trebui sa promoveze nici comportamentul sexual de mare risc”, a declarat Perkins, adaugand: “Dovezile arata clar ca abstinenta sexuala este cel mai sanatos comportament pentru adolescenti”.

sursa articol:www.catholica.ro

Cand a aflat ca tanara a murit pentru un altul, vechiul prieten al fetei, abia devenit major, a vrut sa termine si el cu viata chiar la parastasul copilei. A sarit de la etajul restaurantului unde avea loc pomana, iar medicii anunta ca au reusit sa-l stabilizeze.

Sorin, fostul iubit al Laurei, a plans marti toata ziua, isi amintesc apropiatii. La un moment dat, in mijlocul parastasului, l-au vazut ca se ridica brusc de la masa. S-a aruncat apoi de la etajul unu al localului.

Scapat cu viata, tanarul a inceput sa aiba regrete cand s-a trezit la spital. Situatia era foarte complicata intr-adevar. Laura a avut mai intai o relatie cu Sorin, cel care a vrut s-o urmeze pe lumea cealalta. Un bun prieten de-al lui, Cristian, i-ar fi despartit insa.

Socat de sinuciderea iubitei, Cristian a fost marcat si de incercarea amicului sau de a-si lua zilele.

Doctorii vor discuta zilele acestea si cu baiatul care a incercat sa-si ia viata si cu iubitul tinerei care s-a sinucis.

Multi uita insa ca orgoliul face parte din personalitatea fiecarei persoane, ca este ceea ce partenerul tau trebuie sa accepte odata ce te-a vrut pe tine, dar toate astea inainte sa se treaca pragul spre orgoliu nefondat.

Daca ambitia aceasta depaseste pragul limita, daca partenerul nu cedeaza din motive nejustificabile, atunci un lucru este cert: nu vrei sa iti bati capul toata viata cu cineva incapabil sa acepte greselile si erorile umane. Nu-i asa? 
Poate ca nu, poate ca vei incerca sa schimbi omul de langa tine, uitand ca acest lucru este in cele din urma o greseala ireparabila.

Si ajungi atunci sa te intrebi ce ucide dragostea? Orgoliul sau dorinta de a-ti controla si modela partenerul?

Se spune in general ca orgoliul masculin este de necombatut, insa femeile au ajuns in timp sa-si creeze propriile reguli din limitele carora nu doresc sub nicio forma sa se sustraga. Dragostea se transforma treptat in batalia dintre sexe, in cine ies la suprafata intr-o cearta in cuplu. Si nu conteaza mijloacele atat timp cat ai orgoliul ranit.

Sa fie adevarat ca in dragoste si in razboi este totul posibil? Dar nu in raboiul orgoliilor, caci focul dragostei se tranforma in incendiul mintii.

In cele din urma orgoliul devine o masca sub care fiecare se ascunde atunci cand nu crede ca poate sa duca la bun sfarsit investia sentimentala.

“Ne-am certat, el trebuie sa ma sune primul, doar e barbat”, tipa strategic orgoliul feminin. Pentru ca nici sexul masculin nu se lasa mai prejos, ce ziceti de un “ea a gresit, este femeie, trebuie sa fie mai umila”?

Sunt replici cunoscute, analizate, care au facut subiectul unor promisiuni si, nu in cele din urma, sunt rezultatul unor orgolii.

Ce iese in lupta dintre doua orgolii? In cel mai bun caz nimic, iar in cel mai rau o despartire. Cine iese castigat? Cel care reuseste sa joace cel mai bine rolul nepasatorului sarcastic.

Si atunci te intrebi, oare este intr-adevar dragostea singura care anuleaza toate orgoliile si prejudecatile sau e doar o iluzie?

Cert este ca, oricat ai incerca, este aproape imposibil sa nu-ti ranesti niciodata partenerul cu un cuvant spus la manie, cu o decizie luata in mod egoist sau cu orgoliile tale. Si atunci nu iti ramane decat sa lupti, sa speri si sa iubesti!

sursa: ziare.com

Declaratia publica de dragoste a atras simpatia dar si curiozitatea satmarenilor. Misteriosul romantic a fost desconspirat sambata de prieteni care l-au recunoscut in imaginile postate pe internet.

Moni, destinatara celei mai frumoase declaratii de dragoste din Satu Mare, este sotia unui prosper om de afaceri si politician local, Vasile Lup.

Unul dintre bannere a fost pozitionat strategic de catre sot chiar pe blocul in care sotii Lup locuiesc impreuna cu fiul lor in varsta de 2 ani.

“Vinovatul” a spus ca a simtit nevoia sa faca acest gest romantic pentru ca nu a avut prea mult timp de familie in ultima luna.

Sotia acestuia a declarat ca a fost foarte placut surprinsa de acest gest, iar sotul ei este un om minunat.

Sursa: Ziare.com